Nu sunt o mare fana de-a lui Dinescu, dar ii admir felul in care isi exprima indignarea fata de ceea ce il supara. Consider ca are mult curaj si il respect pentru faptul ca este atat de direct si are destul tact incat sa imbrace adevarul cu o tenta de umor si sarcasm. Faptul ca in timpul perioadei comuniste a transmis prin poeziile sale realitatea de la aceea vreme fara sa se gandeasca la consecintele exprimarii libere care erau drastic pedepsite ma face sa-mi doresc sa-l descopar si mai mult ca poet.
Am citit volumul « Moartea citeste ziarul » la sugestia doamnei profesoare Dumitrescu Ioana si consider ca a fost un timp foarte bine " chletuit ".Recomand tuturor lecturarea acestei carti de poezii daca nu pentru formarea unei perspective asupra a ceea ce a insemnat cu adevarat comunismul si pentru descoperirea individualitatii si originalitatii lui Dinescu, macar pentru destindere !
Parabola etica sau social-politica formeaza centrul operei poetului Mircea Dinescu. Dupa vreo trei volume melodioase si inofensive ( dar in care crtitica s-a grabit sa-l numeasca un nou Labis), Mircea Dinescu ajunge sa confirme reputatia de copil teribil al generatiei lui, intorcandu-se de la: Proprietarul de poduri incoace, catre o poezie ironica, sarcastica, exploziva, in care multi au vazut o anticipare a stilului optzecist.Dinescu are si rezerve lirice, dar fundamental el este un poet satiric, cu o mare flexibilitate asociativa sustinuta de o imagistica sclipitoare.Pe masura ce anii ’80 se apropie si mai cu seama, chiar in anii ’80, textele sale devin mai indraznete, colorand coleric si eticist, o realitate sordida.Dinescu este defapt un "optzecist de unul singur", mai virulent decat optzecistii, dar mai putin artist decat multi dintre ei.Poemele lui sunt contextuale, reactii imediate la fustrarile de orice fel :
"Cum m-am nascut eu Doamne
rosu de furie
vociferand intr-o limba nestiuta de nimeni
incarcat de fulgere si de ifose ca un mare actor".
Prozaismul, jocurile de cuvinte, metaforele cvasisuprarealiste au prea putin insa din gratuitatea optzecista. In cazul lui Dinescu ele sunt doar mirodeniile unei atitudini esopice, caci poemele lui sunt tipice texte "cu soparle":
"Fereste-ma Doamne de cei ce-mi vor binele
de baietii simpatici
dispusi oricand l ao turnatorie voioasa
de preotul cu magnetofon sub sutana
de plapuma sub care nu poti intra fara sa dai buna seara
de dictatorii incurcati in strunele harfei
de cei suparati pe propriile lor popoare
acum cand se-aproprie iarna
si n-avem nici ziduri inalte
nici gaste pe Capitoliu
doar mari provizii de ingaduinta si spaima.".
Daca Dinescu nu este un poet complex, el e fara indoiala unul cinstit.Nu gasim in poezia lui de maturitate "izmeneala" poetizanta a multora dintre congenarii sai. Sarcasmul ii este de multe ori intors catre sine insusi: isi cunoaste bine limitele si nu se cramponeaza de iluzia genialitatii. In poezia lui se poate respira.
Autor: Ene Claudia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu