luni, 13 iunie 2011

Jurnalul lui Cathy
de S. Steward si J. Weisman

În prima saptămână de la apariţie, în Octombrie 2006, în Statele Unite, s-au vândut în jur de 120.000 de exemplare, devenind bestseller-ul New York Times. De asemenea,a fost publicată în peste 10 ţări, inclusiv în Marea Britanie, unde s-a bucurat de acelaşi succes, stârnind interesul şi entuziasmul cititorului.
S. Steward si J. Weisman au deschis o breşă în lumea editorială cu volumul interactiv „Jurnalul lui Cathy“, apariţie care a generat chiar şi un site de discuţii, accesat de adolescenţi şi adulţi deopotrivă.
„Cartea“ de S. Steward si J. Weisman, ilustratã de Cathy Briggs şi apãrutã la Editura Erc Press , e de la un capãt la altul o colecţie de însemnãri alerte, cu o poveste care se completeazã din mers şi personaje cu replici tãioase şi preferinţe bifate de tinerii de azi .
Poate cã nu vrei s-o reciteşti, dar pe care cu sigurantã o citeşti fãrã senzaţia cã rãspunzi la impostura unui autor care speculeazã, cu buna ştiinţã şi antrenament, clişee şi trucuri facile.
Formula împrumutatã din clasicele oracole, pline de înflorituri în peniţã şi lipituri care sã ascundã evidente greu de rostit, e cea pe care au intuit-o cei doi americani. Succesul pe care l-au declanşat în SUA nu acoperã o imposturã, ci, dimpotrivã, o intuiţie a nevoii de joc şi implicare, cârlige,cu foarte multe şanse sã aducã înspre carte adolescenţi crescuţi în faţa calculatorului.
Jurnalul adolescentei din San Francisco, Cathy, are 142 de file, un plic cu anexe, care cuprinde schiţe de portrete, un certificat de căsătorie şi unul de deces, un bileţel de amor cu un sărut amprentat, toate reprezentând câte o piesă din puzzle-ul misterului.
Cathy e o tânãrã de 17 ani care învaţã într-un liceu din California, locuieşte cu mama ei şi are un talent rar la desen. Mai are o bunã prietenã, Emma, pe jumãtate chinezoaicã, un iubit dubios, Victor, asociat cu tot felul de personaje bizare din Cartierul Chinezesc şi cu cercetãri secrete la un institut de biologie.
Cathy îşi notează aventurile în jurnal şi aproape fiecare pagină este schiţată cu ilustraţii şi mâzgaleli ale acesteia .
Lucrurile se complică în momentul în care colega lui Victor e găsită moartă şi Cathy, la rândul ei, primeşte semnale că va avea aceeaşi soartă dacă se va încăpătîna să rămână în preajma lui .
Barbatul, care-şi atrage tot ce poate fi mai atroce în materie de suspiciuni, e inconjurat de secrete, iar comportamentul faţã de tânãra îndrãgostitã nu face decât sã le întreţinã.
Jocul de-a atracţia şi rezerva pierde orice urmã de haz în momentul în care bãrbatul pur şi simplu o respinge fãrã explicaţii, lãsându-i în schimb suficiente indicii pentru afecţiunea pe care încâ i-o poartã. Deşi sfatuita de Emma sã se retragã, fata se infiltreazã în casa lui Victor, unde dã peste probe din biografia acestuia care o deruteazã şi mai mult: fotografii sepia lângã o femeie care pare soţia lui, însoţitã de o fetiţã, scrisori şi acte vechi de familie. Mai mult, un tablou de Chagall, mobilã de lux şi utilitãţile venite dintr-un viitor al tehnologiei de vârf,fac nota discordantã cu ceea ce ar trebui sã fie standardul de viaţã al unui cercetãtor de 20 şi ceva de ani.
Intrigatã de ultimele descoperiri, dar şi de comportamentul suspect al lui Victor, Cathy începe o investigaţie pe cont propriu, ajutatã de pe margine de prietena ei de nãdejde, care ar putea sã concureze cu şanse mari la o bazã de date despre genetica şi tehnologia comunicaţiilor.
Conversaţii pe Yahoo! Messenger, text întrerupt de notaţii fãcute cu pixul, desene şi schiţe sau portrete complete, inclusiv crochiuri care însoţesc descrierile vestimentare ale personajelor, toate aceste intervenţii grafice împânzesc povestea, vin cu explicaţii care sã umple lacunele narative şi dau cãrţii un aer credibil de jurnal sau oracol tipic adolescentin.
Finalul prozei deschide alte piste, iar misterul pe care autorii au pariat consistent poate sã susţinã continuarea poveştii într-un nou volum, care e programat sã aparã în curând.
Ce au speculat cei doi e nevoia adolescenţilor de secrete şi de micile probe care sã le documenteze „marile drame“ ale vieţii de licean: biletele, şerveţele pãtate cu ruj, bucaţi de fotografii, decupaje din ziare sau meniuri şterpelite din restaurant.


Autor: Vasilica Beatrice

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu