Faust

Johann Wolfgang von Goethe

Johann Wolfgang von Goethe este un poet german, ilustru ganditor si om de stiinta, una dintre cele mai mari personalitati ale culturii universale.

În timpul unei perioade de cincisprezece ani, initiate la Strasbourg si continuata pana la plecarea la Weimar, productia lirica a lui Goethe a fost prestigioasa, de o varietate intinsa, de la ingenuitatea populara din “Heidenröslein” („Macesul”) pana la gratia de salon din ciclul “KleineBlumen, kleine Blätter” („Flori marunte, frunze mici”). În acest timp a început sa lucreze la primele versiuni ale lucrarii sale “Faust” , care cuprinde, printre altele, „cantecele lui Gretchen”.

“Faust” este o lucrare in cinci acte, actiunea petrecandu-se in Germania in secolul al XVI-lea.

Faust, singur in cabinetul sau de lucru, isi recunoaste infrangerea la sfarsitul unei vieti in care munca intensa in domeniul stiintei (filosofie, medicina, chiar si teologie) i-a impus renuntarea la toate bucuriile si placerile omenesti.

Cupa cu otrava i se opreste langa buze, cand, de afara, razbate pana la el un cantec vesel. Nefericitul Faust, blestema, invocandu-l pe Satan (spiritul pamantului). Acesta apare sub infatisarea unui senior, punandu-se in slujba lui Faust si spunandu-i ca ii indeplineste orice dorinta.

Mefisto ii arata o imaginea unei minunate fete, imagine ce il convinge pe Faust sa accepte intelegerea. Pactul intre cei doi este semnat cu sange, Mefisto dandu-i tinerete si frumusete in schimbul sufletului. La un semn al lui Satan, Faust devine un tanar chipes.

In mijlocul unei multimi vesele si galagiose care petrece, tanarul Valentin, fratele Margaretei sta retras, cu gandul ca trebuie sa mearga in razboi. El implora cerul sa aiba grija de sora lui, ce ar ramane singura. Tanarul Wagner incepe un cantec, dar este intrerupt de Mefisto.

Acesta ii uimeste cu puterile sale, facand sa curga vin in pahar din nimic. Valentin nu este prea incantat de aparitia lui Mefisto si il provoaca la o lupta, dar, cand scoate sabia, ea cade la pamant. Lumea se retrage, iar, soldatii scot sabile care au semnul crucii pe ele.

Mefisto este nevoit sa se retraga. Dupa acest incident, petrecerea reincepe cu aparitia lui Margaret, care este soprana. Cand aceasta se pregateste sa plece, in fata ii iese Faust, care se ofera sa o conduca acasa, dar este refuzat.

In gradina Margaretei, tanarul Siebel, care este indragostit de ea, ii lasa un buchet cu flori pe o banca si pleaca.

Apare si Faust cu insotirorul lui, Mefisto, care lasa o cutie cu bijuterii, langa flori. Soseste Margareta, tulburata de imaginea cavalerului pe care l-a refuzat. Cand vede bijuteriile, le poarta si, uitandu-se in oglinda, pare a fi o fiica de regina.

Soprana incepe sa cante o piesa de dragoste prin care isi cheama iubitul, Faust apare si cei doi se imbratiseaza.

Mefisto rade sarcastic, admirandu-si victoria.

Parasita de Faust, Margareta se refugiaza in biserica.

Valentin se intoarce acasa foarte fericit, dar la vederea expresiei lui Siebel, alearga spre casa, banuind ce se intampla.

Faust este suparat si nu are curaj sa mearga la Margareta, insa Mefisto incepe o serenada.

La geam nu apare Margareta, ci Valentin, care este ranit mortal intr-un duel de catre Mefisto.

Mefisto incearca sa-l faca pe Faust sa uite de fata, dar nu reuseste.

Faust merge in temnita unde este Margareta. Ea e fericita ca-si vede iubitul, dar se inspaimanta la vederea diavolului si incepe sa se roage.

Mefisto il indeamna pe Faust sa plece de acolo, deoarece fata este blestemata, dar se aud voci care spun ca, de fapt, e binecuvantata.

Faust este un exemplu care nu ar trebui urmat, el si-a dedicat viata stiintei, uitand de frumusetile vietii, pentru ca ma tarziu sa fie nevoit sa isi vanda sufletul diavolului pentru a trai frumusetiile vietii.

Viata este scurta! Rupe regulile, iarta repede, iubeste cu adevarat si niciodata nu inceta sa zambesti, oricat de trist ai fi!

“Marile talente sunt rare si tot mai rare sunt cazurile in care ele se recunosc pe sine.”- Johann Wolfgang von Goethe.

Autor: Vasile Ionut