Invitaţie la vals

de Mihail Drumeş

“Invitaţie la vals” de Mihail Drumeş... La prima vedere acest titlu nu îţi spune aproape nimic. Te gândeşti...oare despre ce este vorba, ce anume poate fi captivant în această carte?

Am descoperit acest autor cu putin timp în urmă şi trebuie să spun că îl admir foarte mult. Prima carte (scrisă de acest autor) pe care am citit-o a fost “Invitaţie la vals”. Inca de la inceputul romanului ("Totul s-a sfârşit nu imi mai rămâne decât să mă sinucid") eşti captivat de ceea ce se întâmpla şi pe măsură ce evoluezi cu lectura această carte te atrage din ce în ce mai mult şi nu o mai poţi lăsa din mână. Modul său de a scrie, fiecare cuvânt, fiecare frază, felul în care sunt surprinse şi transpuse anumite stări şi sentimente… toate acestea m-au atras, mi-au dat impulsul de a continua lectura până spre miezul nopţii când am reuşit să o termin. Rezultatul? … paginile acestei cărţi mi-au smuls o mulţime de lacrimi, lacrimi generate de o poveste de iubire cu un final atât de tragic…

El,Tudor Petrican, este un elev model, cu o ambiţie de neîntrecut cu care toţi profesorii se mândresc, însă cum chiar el marturiseşte, viaţa lui ordonată şi cuminte de şcolar ţinea toată ziua; cum se lăsa noaptea, începea cealaltă viaţă, hoinară şi aventuroasă. După terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti şi se mută într-o clădire veche unde închiriază o cameră. La balul mediciniştilor întalneşte o “brunetă înaltă, subţire, îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră”. Ceea ce îi atrage în primul rând atenţia, ochii ei “mari şi luminoşi, atât de luminoşi cum nu mai văzusem alţii şi nici n-aveam să mai văd.Păreau neverosimil de strălucitori , ca doi mici luceferi aşezaţi sub bolta frunţii”. El o invită la dans, orchestra tocmai începuse L’invitation à la valse. După terminarea acestui dans el nu îi mai acordă nicio importanţa, neştiind ca această femeie urma să îi schimbe radical viaţa.

Foarte curând camera de lângă el, care era goală, este ocupată chiar de bruneta de la bal. Numele ei era Micaela şi se mutase acolo împreuna cu sora ei. El nu o recunoaşte, doar are impresia ca o cunoaşte de undeva, avea să afle mai târziu de unde anume. El decide să îşi încerce norocul, crezând că ar putea fi “o amantaă agreabila”, însa trebuie să depună un mare efort pentru a o convinge sa îi dea atenţie. El face greşeala de a o săruta fără voia ei, acest gest o sperie şi leşină. Apoi urmează scrisorile, nenumăratele scrisori care însă nu reuşesc să îi atingă inima. El decide să o suprindă şi intră în camera ei fără ca ea să ştie. Ea este speriată şi vrea sa ţipe, petrec câteva clipe în linişte şi la un moment dat, profitând că bătea cineva la uşă, el o săruta apăsat pe buze, însă cu acest sărut nu reuşeşte să obţină ceea ce vrea, dar reuşeşte cu lacrimile. Este conştient că lacrimile pot îmbuna şi cea mai rece inima aşa că începe să se gândească la moartea lui (îl podideau imediat lacrimle atunci când îşi imagina propria înmormântare) şi…obţine rezultatul dorit: ea este surprinsă de gestul lui şi de faptul că i se adresase cu “Aimée” şi recunoaşte ca şi ea îl iubeşte. El crede că o iubeşte doar de faţadă, dar nu îşi dă seama de iubirea sincera si adevarată ce se naşte în inima lui pentru ea. Şi de aici începe povestea lor de dragoste plină de zambete, fericire, peripeţii şi multe şoapte de iubire. Timpul trece, lunile trec iar ei par că se iubesc mai mult ca niciodata. Dar gândul de despărţire se naşte în inima lui, gândul de a renunţa cand încă este pe culme, când încă este lucid şi nu îmbătat de aburii iubirii. Îi trimite o scrisoare de despărţire, era îndemnat şi de faptul că începuse vacanţa de vară şi trebuia să plece acasă, la ţară. Ea a fost profund rănită de gestul lui şi alege să nu îi răspundă la scrisoare, Tudor ia aceasta ca pe o dovadă că ea nu l-a iubit nicioadată.

Ajuns la ţară, timp de câteva zile nu se gandeşte la ea fiind cuprins de treburile gospodăreşti, dar amintirile încep apoi să îl înece.şi dă seama cât de mult o iubeşte şi încearcă să o caute la vechea adresă, dar nu o gaseşte, o caută în nenumărate locuri, dar fără niciun rezultat, voia să îi propună să fie soţia lui. Într-o zi este vizitat de o doamnă, spera sa fie Micaela, dar în locul acesteia apare sora ei, Alexa, care îl anunţa că Micaela este însărcinată (el îşi aminteşte momentul în care s-a întâmplat), îi spune că aceasta s-a ferit de ea şi astfel a aflat prea târziu de sarcină, prea târziu pentru a mai face un avort. El acceptă propunerea Alexei de a se căsaăori cu Micaela pentru a-i da o legiimare copilului, după care poate divorţa. Se intîmplase minunea! O găsise pe Micaela! O vizitează şi constată cât de schimbată este, toată vina şi-o aruncă asupra lui. Dar inima ei se transformase în piatră, scrisoarea lui o rănise profund şi nu vrea sub nicio formă să accepte o căsătorie cu el. În final cedează, el are impresia că acum totul este ca la început. Dar într-o zi Micaela suferă un accident în care este implicat şi un individ pe care Tudor îl cunoscuse la un hotel unde stătuse câteva zile cu Micaela şi crede că aceasta îl înşelase. Hotărăşte să divorţeze, nu îi dă acesteia şansa să îi explice ce anume s-a întâmplat, fiind convins că a înţeles totul. O obligă să se căsătoreasca cu acel bărbat şi pentru a se răzbuna îi copleşeşte pe aceştia cu generozitatea lui. În final el se căsătoreşte cu o prietenă de-a ei, rănind-o astfel pe Micaela drept in inimă. Aceasta hotărăşte să se sinucidă, dar înainte de a se otrăvi îi trimite fostului soţ o scrisoare în care îi explică fapta ei, ea nu l-a înşelat, pur şi simplu a fost nevoită şi oarecum obligată de situaţie să se urce în maşina cu acel individ, dar între ei nu era absolut nimic. Îi spune că acea căsătorie cu aşa-zisa ei prietena a rănit-o cel mai tare şi i-a distrus orice speranţă de împăcare cu el, ea credea că daca e singur cel puţin se mai gandeşte la ea din când în când. . Citind acea scrisoare el hotărăşte să se sinucidă, face acest gest oarecum mecanic, fără să conştientizeze, regretă amarnic toate faptele pe care le-a facut şi care au condus la desparţirea de iubirea lui, Aimée.

“Micaela nu mai este şi, odata cu ea, dispare sensul tuturor strădaniilor mele, însuşi rostul existenţei mele.”

“Am credinţa fermă că viaţa mea a început cu Micaela şi se încheie odata cu ea.

Oricum a fost prea frumos ca să se sfârşeasca altfel. Adio!...”

Autor: Şică Diana